Eu azi imi apartin doar mie, din praf si cioburi ma adun ...Si de va fi din nou ,candva o ratacire, iar sufletul in doua se va rupe ...Adun cu mana tremuranda, ce-a mai ramas din tot ce-am fost.... Cu frica amintirile le vantur si risipita ma gasesc.. am rupt din mine ce n-am dat vreodata, nici unui om,nici unui vis... Iar azi privesc de jos cutremurata, la ce am fost,la ce am mai ramas. ...Nici om,nici gand ,nici vorba ce alina, nu ar putea lipi la loc fragmente din ce a fost odata un suflet plin de viata ...Iar azi,.doar umbra fara rost..... De ar putea minunea sa existe si sa aduni o umbra intr-un trup, sa o imbraci cu straie de femeie, s-o mangai,s-o-ncalzesti cu vorbe dulci gandind ca poate tu... detii formula ce umbra si cu trupul sa le-mbini, zadarnica iluzie iti faci dintr-un cuvant.... Nu am crezut in semne, nu m-am pierdut in vis, n-am vrut sa las pe nimeni, sa-mi vada ceata-n trup. Dar....m-a atins o raza... m-a incalzit un timp, facandu-ma sa lepad al mintii mele scut... sa calc printre iluzii un suflet trist si plin.... de amintiri desarte,.de ganduri,.impliniri... Sa-l fac uitat acolo si prada sa il las In ghearele minciunii.. Sa uit ca m-am jurat ca veci de veci...iluzie-omeneasca sa nu il mai atinga! Sa stea inchis si surd dar...clipa ratacita ce a ajuns la el a stins orice vointa si-a izbucnit precum o raza, prin ochi de intuneric facand sa para viata ...iluzie din nou! Eu azi imi apartin doar mie, din praf si cioburi ma adun cu lacrimi reci si uscate... Lipesc doar umbre,gand,tacere... si las deoparte amintiri...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu