Scopul vieţii este de a oferi şi de a primi ceva frumos, de a descoperi sentimente speciale, chiar şi pe cel de tristeţe. Dacă între toate aceste sentimente, mi-am dat seama ca iubirea este cel mai special sentiment pentru mine, am descoperit si că pot fi mai puternică, pot zambi,pot trăi mai intens, pot invata să lupt pentru tot ceea ce e frumos în jurul meu, chiar şi pentru dreptul de a trăi şi de a fi fericită cât mai mult.
Am invatat să fur un zâmbet, un sărut, un sentiment, să răpesc o iubire deşi se spune că nu e bine să furi. ... Iubirea transformă totul în ceva mai frumos. Din păcate, am descoperit că şi dacă iubesc şi ofer prea mult şi nu primesc destul înapoi, intervine suferinţa. ....Suferinţa în tristeţe, dezamăgiri, neîmpliniri.
Dar, fără suferinţă se spune că nu exista fericire pentru că nu vom cunoaşte cum e starea de bine dacă nu vom trăi starea de rău ca să putem face o comparaţie.
Fericirea... Ce este fericirea? Când o întâlnim? De ce nu suntem cu toţii fericiţi? Fericirea diferă de la o persoană la alta în funcţie de dorinţe, aşteptări, de cât de sus ne stabilim, ne definim "fericirea". Unele femei ar fi fericite să fie iubite de către elşi atât, să meargă cu el până la capăt prin toate greutăţile vieţii. Iar altele ar fi fericite să mai traiască încă o zi. Doar atât... Şi suferă atât de mult că nu vor mai apuca încă un răsărit de soare, un zâmbet al persoanei iubite, o zi fără durere.
Dar eu am descoperit că fericirea poate fi găsită şi în lucrurile mărunte, am descoperit fericirea unui zâmbet, a unei atingeri tandre în momente de tristeţe adâncă; o vorbă caldă după atâtea lacrimi imi poate încălzi inima.
Un suflet sincer si care ma va merita este acela ce îmi va dărui acel puţin pe care îl are pentru a ma vedea zâmbind, pentru a-mi reda un moment mic de fericire. .Şi din tremurul vocii mele, al unei şoapte de iubire, se naşte pasiunea ce ma va face să ma simt un pic fericita. Voi invata să ador să şoptesc un simplu "te iubesc" sau să recunosc direct că "Am nevoie de tine". Şi voi putea simţi pasiunea unor buze fierbinţi ce au căutat atâta vreme un sărut, o atingere tandra. Voi regăsi tandreţea unei atingeri...
Vorbele sunt făcute pentru a fi rostite atâta timp cât le putem rosti pentru a nu regreta că am pierdut persoana şi nu am reuşit să rostim tot ceea ce ne-am dorit, să îi spunem cât de multă nevoie avem de el/ea, cât de mult o dorim, cât de mult îl/o iubim. Nu ne doare şi nu ne costă nimic să fim sinceri, să spunem ce simţim.
Adevărata dragoste este atunci când poti simţi bătăile inimii în mâna ta, când îi simţi pulsul bătăilor alaturi de trupul tău ce doreşte să se unească în nemurire cu trupul lui, când te topeşti în îmbrăţişarea aceea ce nu doreşte decât o unire a sentimentului ce te pătrunde, o îmbrăţişare puternică ce spune atât de simplu: "Te doresc cu toată fiinţa mea".
Adevărata dragoste te doare când celalalt este departe, dar ai speranţa că vei reîntâlni acel sentiment imediat ce îl vei reîntâlni, că îţi vei dori atingerea, sărutarea, dulcea şoaptă de iubire ce te face să vibrezi, să simţi că trăieşti ceva unic, al tău, numai al tău...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu