...Adagio..

"Tu esti pamantul pe care mi s-a asezat sufletul"

Amintiri..

...Cu cat iubesti mai mult o amintire, cu atat mai puternica si mai ciudata este aceasta...

..Gand..

...Eu sunt aici , tu..esti departe.. si totusi langa mine , prin ganduri..imi ratacesti fara sa stii cat de mult imi lipsesti ..Esti vis, esti mangaiere , esti lacrima ce-mi curge in tacere .. imi esti zambet si durere ..esti ploaia gandurilor mele! ...

...Pentru noi..

...Daca poti trai fara mine..traieste!..

    Mi-e dor de clipe uitate , de zile ce s-au dus pentru totdeauna, de intamplari ce vor ramane doar visuri, de priviri stiute doar de mine, de vorbe pretuite prea tarziu, de imbratisari refuzate, de iubirea indepartata, de tot ce n-a fost si de tot ce va fi. Mi-e dor mai putin de ceea ce am avut si am trait , cat mi-e dor de ceea ce nu  s-a intamplat in singurele secunde cand se putea intampla.
   Unele intamplari, imbratisari, depind de oameni pe care i-am pierdut poate inainte de a-i fi avut, de locuri in care nu ma voi reintoarce, de decoruri ce niciodata nu vor mai fi asezate la fel. Nu am regrete, doar doruri.    Ce nu a fost sa fie nu este. Ce va fi va fi. Si daca poti trai fara mine, traieste!    Nu astepta si nu te minti.        Pentru ca daca nu vei putea trai fara mine, vei veni...

..Drumul iubirilor pierdute..

  
  Am iubit candva un barbat pe care nu l-am iubit niciodata. Insa, mi-am daruit catva timp din viata scriindu-i, impartasind cu el toate intimitatile mele, cele mai ascunse ganduri. Lui i-am rostit prima data “Mi-e dor”, i-am recunoscut cu lacrimi in ochi ca simt nevoia sa il vad, astazi, acum, nu maine, nu altadata si daca nu vine ma topesc de dor. Am cladit cu el si pentru el o lume a viitorului in care ne-am spus visurile, am pus dorinte mari…si ar fi trebuit sa ne regasim. O lume in care sa fim prieteni, iubiti, parinti, amanti, frati….N-am fost nimic din toate astea. Niciodata. Dar el, chiar daca a ales sa zica ca nu a existat, a facut parte din viata mea. El, strainul, stie despre mine lucruri pe care, poate, niciodata vreun alt barbat cu care imi voi imparti viata nu le va afla. Si totusi…el nu cantareste mai mult decat o umbra. El, atat de aproape de mine, a fost mereu un strain...asa a ales el. Si nu regret nimic…pentru ca a fost una dintre "iubirile" care s-au dus unde se duce vantul…nicaieri. Nu voi mai gasi iubirea asta poate niciodata. Unde se duc toate iubirile cand se duc? Unde le mai gasim daca vrem sa le cautam?
“Taramul Nicaieri”... toate ies pe usa aceea pe care nu o voi mai deschide niciodata.