...Adagio..

"Tu esti pamantul pe care mi s-a asezat sufletul"

Amintiri..

...Cu cat iubesti mai mult o amintire, cu atat mai puternica si mai ciudata este aceasta...

..Gand..

...Eu sunt aici , tu..esti departe.. si totusi langa mine , prin ganduri..imi ratacesti fara sa stii cat de mult imi lipsesti ..Esti vis, esti mangaiere , esti lacrima ce-mi curge in tacere .. imi esti zambet si durere ..esti ploaia gandurilor mele! ...

...Pentru noi..

...Daca poti trai fara mine..traieste!..

    Mi-e dor de clipe uitate , de zile ce s-au dus pentru totdeauna, de intamplari ce vor ramane doar visuri, de priviri stiute doar de mine, de vorbe pretuite prea tarziu, de imbratisari refuzate, de iubirea indepartata, de tot ce n-a fost si de tot ce va fi. Mi-e dor mai putin de ceea ce am avut si am trait , cat mi-e dor de ceea ce nu  s-a intamplat in singurele secunde cand se putea intampla.
   Unele intamplari, imbratisari, depind de oameni pe care i-am pierdut poate inainte de a-i fi avut, de locuri in care nu ma voi reintoarce, de decoruri ce niciodata nu vor mai fi asezate la fel. Nu am regrete, doar doruri.    Ce nu a fost sa fie nu este. Ce va fi va fi. Si daca poti trai fara mine, traieste!    Nu astepta si nu te minti.        Pentru ca daca nu vei putea trai fara mine, vei veni...

..Drumul iubirilor pierdute..

  
  Am iubit candva un barbat pe care nu l-am iubit niciodata. Insa, mi-am daruit catva timp din viata scriindu-i, impartasind cu el toate intimitatile mele, cele mai ascunse ganduri. Lui i-am rostit prima data “Mi-e dor”, i-am recunoscut cu lacrimi in ochi ca simt nevoia sa il vad, astazi, acum, nu maine, nu altadata si daca nu vine ma topesc de dor. Am cladit cu el si pentru el o lume a viitorului in care ne-am spus visurile, am pus dorinte mari…si ar fi trebuit sa ne regasim. O lume in care sa fim prieteni, iubiti, parinti, amanti, frati….N-am fost nimic din toate astea. Niciodata. Dar el, chiar daca a ales sa zica ca nu a existat, a facut parte din viata mea. El, strainul, stie despre mine lucruri pe care, poate, niciodata vreun alt barbat cu care imi voi imparti viata nu le va afla. Si totusi…el nu cantareste mai mult decat o umbra. El, atat de aproape de mine, a fost mereu un strain...asa a ales el. Si nu regret nimic…pentru ca a fost una dintre "iubirile" care s-au dus unde se duce vantul…nicaieri. Nu voi mai gasi iubirea asta poate niciodata. Unde se duc toate iubirile cand se duc? Unde le mai gasim daca vrem sa le cautam?
“Taramul Nicaieri”... toate ies pe usa aceea pe care nu o voi mai deschide niciodata.

...Ganduri...

                                              ...Amintiri....fiinte dragi...iubire...dorinte......vise!..

                                        
                                " Acelasi suflet il avem
                                 In doua inimi separate
                                  Noapte si zi vom imparti
                                 Un singul vis
                                  Acelasi drum noi il avem
                                 Ingerii vor sa ne arate
                                  Buzele noastre vor sopti
                                 Mereu, la fel...
                                      Soapte"

               
  Asculta-ma daca esti acolo,vreau sa stii...ca aceste vorbe se nasc din tine,tu esti stapanul lor!...Stapanul inspiratiei mele,cel care trezeste  in mine dragostea... dand sens la tot ceea ce nu are...Ma opresc acum,sa iti spun ca inca...TE IUBESC!...Asculta-ma daca esti acolo,vreau sa stii...ca sunt aici,simtindu-te,cu teama asta...nu vreau ca inima sa te distraga,chiar si pt cateva momente...si sa uiti de mine...Ce invidioasa e distanta,a vrut si ea sa faca parte din relatia noastra....Si acum,cand vorbele mele te ating si cuvintele se joaca nebune ducandu-ti dorul...acum daca le vezi plangand,aminteste-ti de mine...am nevoie sa te vad!....Vreau sa stii,daca esti acolo...ca nu te uit,ca nu exista distanta care sa ma opreasca...uneori imi amintesc,cum ne tineam de mana,si asta ma face sa zambesc...asa ma simt fericita in toata tristetea asta...Nu te ingrijora,iubirea mea draga...mergi linistit..stiu nu e nevoie sa spui..da,stiu!!...

                                      

..Melodii superbe..pentru sufletelele noastre..

 

  

        

                                                                 

...Amintiri...

  " În fata amintirilor suntem egali cu zeii, nici ei nu le mai pot schimba, ceea ce s-a intamplat nu mai sta in puterea lor si nici a destinului!"

..O noua zi..

    "Atunci când visele se destrama curg lacrimi... Asa se poate explica formarea oceanelor."

Ganduri

"Şi ai să citeşti zilnic de acum înainte, luni, ani, secole ceea ce se petrece în sufletul meu, dacă nu vii să-mi iei mâinile şi să descoperi în ochii mei marea dragoste pe care mi-ai sădit-o şi pe care nu poţi s-o fărâmi orice ai face, pentru că e opera ta, nu a mea."

In vise suntem doi..

  Rasaritul te fura,te duce departe..dar mi te-aduce apusul,te-asterne pe pleoape...
Cand ingerii ne canta iubirea-n ceas de seara..cand noaptea cerne stele,si luna se-nfioara..
  Eu te cuprind in palme,si sunt cu tine iara!
Las  toata lumea-n urma..mi te ascund in suflet si ma invelesc cu tine..
  In vise mi-esti aproape,acolo mi-este bine..caci sufletu-mi danseaza pe soapte de iubire..
In vise-s fericita si ochii nu mi-s goi...nici lacrimi nu exista,doar cer senin si noi..
  Dar in curand vin zorii,din brate mi te fura..si n-am sa ii mai cert..
Dar am s-o rog pe Luna....
  Sa mi te-aduca aproape,sa mi te-aseze in palma....
Cand stelele vegheaza si toata lumea doarme...
  Ea stie cel mai bine,iubirea dintre noi...ea stie ca in vise vom putea fi amandoi..

                                

Vise..

Visele mele sunt fulgi de zapada, cand ajung la realitate, jos se topesc...
   Visele mele sunt simple amintiri, desertaciuni...
Visele mele s-au pierdut in timp printre atatea dureri... suferinte...
  Visele mele sunt flori ale durerilor...
Realitatea insasi este un vis crud, poate un cosmar?...
  Cand omul inceteaza sa mai viseze, atunci el inceteaza sa mai traiasca, sa mai fie om...
Visele mele sunt amintiri... amintiri dulci... amintiri amare...
  Visele mele poarta ca o povara amintirea grea si trista a imaginii noastre...
Acest vis a devenit obsedant...
  De ce?...Pentru ce?...

Ciudate intrebari intr-o lume in care intrebarea nu-si mai afla rostul...
  Credeam ca totul se poate controla, pana si sentimentele, dar m-am inselat...
Oricat ai incerca, nu vei reusi sa desavarsesti nimic...
  Sufletul este ca o oglinda pe care un om cu gesturi nesabuite a reusit sa o sparga...
Acum este in zadar efortul de a mai incerca sa repari ceva...
  Toata viata vei umbla dupa cioburi incercand ca intr-un joc de puzzle sa le unesti...
Nu vei reusi si asta o stii dar continui sa ignori...
  Prin gand imi trec mii de fragmente de vise... acum imposibile...
Niciodata gandul nu-mi va fi mai real, numai daca eu ii vei da valoare si sens...
  Iubirea ....e ca o picatura de roua de pe un trandafir care se topeste timid sub razele soarelui...

Ganduri..

     Viata e ca o ploaie de sentimente...niciodata nu poti sti care picatura iti va atinge sufletul!













     Privirea,glasul,atingerea ta..vor fi etern in inima mea..aici le pastrez,le rasfoiesc zi de zi..ca pe o carte cu titlul "Am fost si vom fi"

                                                                      

Fara nume..

   O strada fara nume si lume deloc..o noapte fara stele,la tine ma-ntorc,
O noapte fara stele,noi ne iubim cu foc...
   Pasii mei,pasii tai s-au unit intr-un dans... pe ritmul inimilor!
Muzica,vinul vechi..noptile de neuitat..Atat de simpli!
   Nu in Londra,nici in Paris...O camera,un pat,o dragoste ,un vis...
2 cesti de cafea..eram cu totul a ta!..
   Strange-ma de mana..si sa ne pierdem fara urma..unde-o fi..
Hai sa ne iubim,ca si cand ar fi..ultima zi!
   Sunt aici,esti aici ...dragostea nu are pret,nici libertatea noastra!
Pe covor amandoi,langa fereastra....muzica canta incet...
   Nici o ploaie n-a reusit..doar sarutarea ta pe loc setea mi-a stins..
Mi-ai furat inima cu bunatatea ta...
   O strada fara nume..o noapte fara stele..noi ne iubim cu foc..

Un inger..

...Semn..

                           

...Zambet...

      Rational si nou,asa este se pare..ca lucrurile s-au schimbat,ca floricica mea rosie si frumoasa s-a vestejit        ...Ca timpul de-atunci este...timpul de-atunci..
   Ca daca totul trece,si iubirile..trec!!...Trebuie sa stii...Voi merge sa-ti caut inima,oriunde o vei duce...Iti voi cauta sufletul drag mie,sa pot simti din nou ca traiesc..sa pot prinde viata!
     De-as avea puterile unei vrajitoare,ti-as face farmece.. ca sa continui sa ma iubesti!!
Nu trebuia sa incepi a ma atrage,a ma atinge..nu trebuia sa ne jucam asa...Stiam ca altora le place acest "joc",dar...eu nu sunt ALTII...Inainte de a ne pierde cu totul,vreau sa stii.....
     Iti voi cauta inima,iti voi cauta sufletul cald...voi gasi cuvinte frumoase si placute tie pe care sa ti le soptesc ...voi face formule magice ca iubirea noastra sa fie vesnica...
    Ma voi face ca noua,ca focul...sa se reaprinda...Voi deveni acesti "alti",care iti fac placere...Jocurile voastre,vor deveni ale noastre..daca asta iti e dorinta...

    Mai stralucitoare,mai frumoasa pt o alta scanteie..  ca sa continui a ma iubi!
   Pentru toate datile in care ai stat langa mine,pentru tot ce m-ai invatat sa simt..pentru toata bucuria pe care ai adus-o in sufletul meu,pentru tot ce era gresit si tu ai indreptat..pentru fiecare vis pe care l-ai facut sa devina realitate,pentru toata dragostea ce am gasit in tine...iti voi fi recunoscatoare intotdeauna,iubitule!
     Tu ai fost cel care m-a sustinut cand am avut nevoie..care nu m-a lasat sa cad,tu erai cel care ma vedea departe de toate astea...Tu erai puterea mea cand eu eram slaba,tu erai vocea mea cand eu nu puteam vorbi..Acum sunt ceea ce sunt,pentru ca tu m-ai iubit!
  Mi-ai dat aripi si m-ai facut sa zbor,mi-ai atins mana si am putut atinge cerul..imi pierdusem credinta si tu mi-ai dat-o inapoi...Am avut dragostea ta,am avut-o toata..
       Iti voi fi recunoscatoare pentru fiecare zi alaturi de tine..am fost binecuvantata ca am fost iubita de tine...
O lumina stralucind in intuneric..iubirea ta in viata mea!!
   

           
      Fiecare om are ingerasul lui..acolo sus deasupra norisorilor albi si pufosi......Se pare ca al meu este trist.Si totusi.. eu il iubesc si ii simt prezenta in sufletul meu tot timpul...

Immortelle..

   Daca pierduta in ceruri,nu mi-ar ramane decat o aripa..TU ai fi aceea..
Daca uitata de zei,as naufragia pe o insula..TU ai fi aceea..
   Chiar daca inutilul ar deveni un prag fragil..voi face acest pas..
Nemuritoare..am impresia ca eu sunt aceea,care va supravietui acestui rau..
  Mor dupa tine..
Nemuritoare..am rupt o bucata de cer,nu mai pot adaposti eternitatea..
  Mor dupa tine..
Daca cuvintele sunt niste urme..imi voi marca pielea cu ceea ce nu spuneam..
  Pentru ca nimic sa nu te stearga..voi pastra raul,daca doar asta imi ramane..
Degeaba imi vor spune,ca nimic nu a meritat..
  Tot acel nimic e AL MEU..
La ce bun sa-mi regasesc destinul ,daca nu ma aduce la tine?

                      

.."Ieri"..

...0 stea...

 Unii oameni vin si pleaca repede din viata noastra, altii stau o vreme, punandu-si amprenta pe inima noastra. 
      Dupa plecarea lor,nu vom mai fi niciodata aceiasi!

...Iti promit..

      Ai aflat dintr-o data,ca vreau sa te parasesc...si sa dau uitarii visele pe care amandoi ni le-am facut...am vrut sa plec pentru a nu mai deranja..sa te uit si sa nu te mai urmez niciunde!
     Insa....Nu se poate,nu se poate asa ceva...mi-e imposibil sa te parasesc pur si simplu.....O sa devin umbra ta si te voi urma...in orice loc si orice moment, voi fi si eu acolo....ITI MARTURISESC...
Nu se poate..tristetea ma inabusa...TE IUBESC si asta, atat de simplu nu se poate schimba...Inima mea nu e un magazin in care oricine intra si iese cand vrea..
    Asta vreau sa stii.......ca inima mea nu e un magazin in care intri si iesi cand vrei...Puteam spune ca totul s-a terminat,dar ai privit in ochii mei si ai vazut cat am plans...am incercat din rasputeri sa mi te scot din inima,si cu toate astea,..iubirea mea..inca esti in visele mele!...

      In orice loc..orice moment..voi fi si eu acolo!!

...Lupta mea....

      Raman ceea ce sunt,nimic mai mult...
        Imi urmez drumul in tacere..
      Chiar daca lacrimi de durere..
        Ma vor rascoli...
      Nu ezit..nu spun NU...
        Si nu uit ca EU sunt EU

                    De-am gresit sau am pierdut...
                       Nu ma opresc din drumul inceput...
                    Nu regret timpul pierdut...
                       Si tot ce puteam face si n-am facut.
                    Lupt....sperand ca intr-o zi...
                       Tot ce imi doresc se va-mplini!

...Juramant...

      Azi 7 februarie 2012,promit solemn sufletelului meu frant ca o luam de la capat..inca o data!..Ma ridic de jos de unde altii m-au imbrancit,ma scutur de praf si pornesc cu forte proaspete..
  Mi-am creat un vis...ma agat de el strans si sub nici o forma nu il voi lasa sa mi se spulbere...Mi-l voi indeplini cu orice pret si ma voi simti pentru prima data implinita...Nu o sa mai traiesc fara acest vis,pentru ca stiu ca pot cadea din nou in capcanele vietii si nu mai vreau asta pt ca la un moment dat nu voi mai putea scapa....De astazi,voi continua sa visez asa cum poate nu am facut-o niciodata..stiu ca asta ma poate tine in viata,,,imi va da energia de care am nevoie.
   Imi voi face timp sa ma relaxez...sa zambesc..
.Imi voi face timp pentru femeia din mine....pentru sufletul meu!.Nu il voi mai lasa sa se piarda printre miile de suflete negre si reci.
          Schimbarea este esenta vietii...sunt dispusa sa renunt la CINE SUNT pentru CINE AS PUTEA FI
Si as vrea sa inchei aceasta promisiune  facuta sufletelului meu, care de multe ori a fost calcat in picioare.... cu cateva  vorbe ce mi le-a spus cineva...odata:
      "Sa razi cand inima iti plange..sa speri atunci cand nu crezi ca mai poti invinge , sa ai puterea , curajul sa spui da, sa ai puterea , curajul sa spui nu, si...in fiecare clipa grea , sa ai puterea sa fii ...tu"

....Despre iubire...

    Scopul vieţii este de a oferi şi de a primi ceva frumos, de a descoperi sentimente speciale, chiar şi pe cel de tristeţe. Dacă între toate aceste sentimente, mi-am dat seama ca iubirea este cel mai special sentiment pentru mine, am descoperit si că pot fi mai puternică, pot zambi,pot trăi mai intens, pot invata să lupt pentru tot ceea ce e frumos în jurul meu, chiar şi pentru dreptul de a trăi şi de a fi fericită cât mai mult.
  Am invatat să fur un zâmbet, un sărut, un sentiment, să răpesc o iubire deşi se spune că nu e bine să furi. ... Iubirea transformă totul în ceva mai frumos. Din păcate, am descoperit că şi dacă iubesc şi ofer prea mult şi nu primesc destul înapoi, intervine suferinţa. ....Suferinţa în tristeţe, dezamăgiri, neîmpliniri.
    Dar, fără suferinţă se spune că nu exista fericire pentru că nu vom cunoaşte cum e starea de bine dacă nu vom trăi starea de rău ca să putem face o comparaţie.
   Fericirea... Ce este fericirea? Când o întâlnim? De ce nu suntem cu toţii fericiţi? Fericirea diferă de la o persoană la alta în funcţie de dorinţe, aşteptări, de cât de sus ne stabilim, ne definim "fericirea".     Unele femei ar fi fericite să fie iubite de către elşi atât, să meargă cu el până la capăt prin toate greutăţile vieţii. Iar altele ar fi fericite să mai traiască încă o zi. Doar atât...             Şi suferă atât de mult că nu vor mai apuca încă un răsărit de soare, un zâmbet al persoanei iubite, o zi fără durere.
    Dar eu am descoperit că fericirea poate fi găsită şi în lucrurile mărunte, am descoperit fericirea unui zâmbet, a unei atingeri tandre în momente de tristeţe adâncă; o vorbă caldă după atâtea lacrimi imi poate încălzi inima.
   Un suflet sincer si care ma va merita este acela ce îmi va dărui acel puţin pe care îl are pentru a ma vedea zâmbind, pentru a-mi reda un moment mic de fericire. .Şi din tremurul vocii mele, al unei şoapte de iubire, se naşte pasiunea ce ma va face să ma simt un pic fericita. Voi invata să ador să şoptesc un simplu "te iubesc" sau să recunosc direct că "Am nevoie de tine". Şi voi putea simţi pasiunea unor buze fierbinţi ce au căutat atâta vreme un sărut, o atingere tandra. Voi regăsi tandreţea unei atingeri...
          Vorbele sunt făcute pentru a fi rostite atâta timp cât le putem rosti pentru a nu regreta că am pierdut persoana şi nu am reuşit să rostim tot ceea ce ne-am dorit, să îi spunem cât de multă nevoie avem de el/ea, cât de mult o dorim, cât de mult îl/o iubim. Nu ne doare şi nu ne costă nimic să fim sinceri, să spunem ce simţim.
    Adevărata dragoste este atunci când poti simţi bătăile inimii în mâna ta, când îi simţi pulsul bătăilor alaturi de  trupul tău ce doreşte să se unească în nemurire cu trupul lui, când te topeşti în îmbrăţişarea aceea ce nu doreşte decât o unire a sentimentului ce te pătrunde, o îmbrăţişare puternică ce spune atât de simplu: "Te doresc cu toată fiinţa mea".
   Adevărata dragoste te doare când celalalt este departe, dar ai speranţa că vei reîntâlni acel sentiment imediat ce îl vei reîntâlni, că îţi vei dori atingerea, sărutarea, dulcea şoaptă de iubire ce te face să vibrezi, să simţi că trăieşti ceva unic, al tău, numai al tău...

....Fluturasul meu....

A fost odata un fluture.....
     Un fluture mai deosebit de toti ceilalti prin forta si rezistenta pe care le emana. Trecut prin viata, prin multe si grele, isi lua puterea din sine, caci invatase a fi impacat cu sufletul sau. Cu aripi mari, frumos colorate, ce luceau mereu in lumina soarelui.Poate ca si momentul in care si-a facut aparitia, undeva la inceputul verii, a contribuit la formarea caracterului solar, optimist, cucernic. Nici picaturile grele de ploaie, nici vanturile reci sau caldura dogoratoare nu au reusit sa il tina in loc. Era uimitor cum reusea sa-si cladeasca singur drumul, sa-si deschida singur calea prin lumea istovitoare, sa-si planifice fiecare zbor. O viata plina de calcule, de zboruri, de lucruri tinute sub control mereu. O viata plina de flori ce l-au incantat mereu, din care isi facea mereu pat in zilele prea istovitoare.Ar fi cuprins intr-o clipita o intreaga lume de flori, cu o singura privire..... rece.
   Si totusi, intr-o zi...pe cand strabatea un camp cu fori, zari doi ochi mari verzi – o fata – si indulcit de privirea pierduta in care se oglindeau florile campului si el, se apropie de aceasta la inceput cu teama, apoi timid, curios, vrajit de frumusetea ei. Ar fi putut fi o floare, un inger ratacit pe pamant sau un fluture mai mare, dar era o fiinta omeneasca, al carei nume nu-l stia, dar avea sa-l afle …
    S-a asezat pe o floare din preajma fetei si a vazut ca I-a zambit. Miscarea aceea imperceptibila de ridicare a colturilor gurii ei l-a fastacit si a dat sa zboare. Fata l-a oprit cu un suspin: “Ramai prietene, bine-ai venit”. S-a asezat in palma ei catifelata, iar ea l-a ridicat aproape de ochii ei si inca o data I-a zambit. “Tu cine esti? De unde vii si unde te indrepti?"
     Fluturele a batut fin din aripi … atat de fin incat puteai spune ca a clipit, si i-a raspuns:
-Sunt un fluture nascut din soare si iubire. Vin de peste tot si zbor oriunde o floare se deschide. Acum m-am oprit sa te miros si sa ma bucur ca tu poti vorbi cu mine. ...Cum te numesti?
   Fata-i zambi din nou si ii raspunse:
-Ma numesc IUBIRE pentru cine ma iubeste, ma numesc SOARE pentru cine ma urmeaza, ma numesc FLOARE pentru cine se opreste, dar sunt pentru cei ce ma cunosc o fata de poveste care acum este... dar care maine, poate nu mai este … Poti insa sa ma strigi simplu "Tynna".
   Ametit de vocea suava a fetei se apropie de ea si mai mult si-i spuse:
-Din departare pari un inger, mai de aproape un fluture mare, dar de aici de unde te vad acum, esti o floare cu vocea ca un cantec ,care are nevoie de multa iubire. Vrei sa ne jucam?
  Fata se uita la el si zambi cu greu:
- De ce nu?
     Iar el clipi de cateva ori din aripi si i se prinse in par. Ridicandu-se din campul cu flori fata incepu sa cante un cantec de dor.
-Ai o voce minunata Tynna – spuse fluturele-calator.
      Iar ea ii raspunse imbujorata:
- Mi-a fost dat sa-i pot canta printului orb .  
-Cum, ai un print? ..Unde este? ...Cine este?.. Vreau sa-l cunosc, striga el
.-Ei bine, nu-l cunosc nici eu cu adevarat, dar mi s-a spus ca locuieste undeva departe, printre muntii unde afinele de padure cresc mari ca niste mure. As vrea sa pot zbura si eu acolo sa-l privesc doar ca sa stiu de-i demn de inima ce-mi bate a poveste de amor.
-Zici tu ca e departe?! As putea sa te port eu in zbor … dar spui ca-i orb? Cum asa, Tynna?
-Orb este nu pentru ca ochii nu-i mai vad, ci este orb cu inima. Se spune ca o zana i-a furat inima si l-a orbit pentru ca sa nu mai poata iubi prea curand, iar el merge bajbaind prin munti si se ascunde in paduri de teama sa nu fie si mai mult decat orbit – schilodit de durerea ce ar putea sa-i vina din partea ielelor ce danseaza de dimineata pana seara-n asfintit.
-Deci nu te cunoaste?
-Ei bine,nu...nu cu adevarat..
-Ce soarta! – isi spuse-n gand fluturele calator. Ce-ai spune daca am zbura acum chiar spre locul in care se afla? intreba fluturele-calator.
-Pai cum asa? zise fata
-Uite, ma asez pe umarul tau si te voi purta peste munti si vai pana la printul orb de inima.
-Zici ca poti? intreba fata
-Da. M-am asezat. Pornim?
-Acum? Chiar acum?
-Da!........- Si se ridicara pana la cer, dar departe de nori. Au zburat si au tot zburat … Se mai opreau din cand in cand ca sa caute odihna si sa se mai hraneasca. In rest zburau, zburau, zburau. Au ajuns pe muntele alesului print orb, iar fluturele-I spuse:
-Hai sa ne odihnim si maine dimineata sa-l intalnim.
    Fata clipi din ochii mari si verzi si-I raspunse:
-Vreau sa-l vad cand doarme. Am auzit ca daca in timpul somnului am sa-i pot saruta inima, dimineata cand se va trezi, nu va mai fi oarba inima sa.
-Bine, sa mergem, doar de-asta am venit pana aici. ...
        Au mai zburat prêt de cateva clipiri de aripi de fluture si au ajuns la palatul in care locuia printul cu inima oarba. S-au strecurat pe holuri intortocheate si au ajuns la dormitorul acestuia.Dormea dezvelit, cu bustul pe jumatate gol si cu o mana cazuta cazuta din pat, semn ca somnul il doborase pe tanarul nostru print nu de foarte curand. Soptind fluturele-calator o intreba atunci pe fata:
-Am ajuns, el doarme, dar cum poti sa saruti o inima? Doar nu vrei sa i-o scoti din piept?! 
     Fata duse mana la gura si spuse:
-Ssstt … Mai incet sa nu ne auda …
Se strecura pe partea cealalta a patului si ajunse chiar langa el.
   -Va trebui sa imi infrang frica si sa ma asez langa el, apoi cu ajutorul tau am sa-I picur pe buze roua, iar pe ochi am sa-I pun buzele mele. Daca se va trezi, suntem pierduti! Totul trebuie ca o atingere de fluture.
   Dintr-o data fluturele-calator incepu sa faca piruete si sa dea din aripi agitat. Mai mult zbura inapoi decat inainte
 -Ce s-a intamplat? intreba fata. Ma ajuti cu roua?
 -Nu pot, spuse fluturele-calator. Nu pot si nici nu vreau.
 -De ce? il intreba fata
 -Pentru ca am sa te pierd. Tu esti Iubire pentru cine te iubeste, esti Soarele pentru cine te urmeaza, esti o Floare pentru cine se opreste si esti o fata din poveste care acum esti si maine … maine daca nu mai esti?
       Fata-l lua pe fluturele-calator in palma si-i intinse buzele

  -Saruta-ma! Asa am sa fiu si ca tine, si cu tine: peste tot unde o floare se deschide.
     Vibrand, acesta atinse buzele ei si i le saruta, apoi intr-o clipa capata o aura albastra ca un fluture-inger.
-Multumesc, sopti el plin de placere.
    Se apropiara de printul nostru orb de inima. Fluturele-calator acum si inger devenit ,picura roua pe buzele printului iar fata il saruta pe ochi.Se uita la el si-i trecu usor mana pe obraji,mangaindu-l. In acel moment din siragul ei de perle ,de la gat ,se desprinse una si apoi toate cazura in pat peste print …
-Sa fugim, sa fugim spuse fluturele
-Si perlele? intreba fata
-Nu-i timp acum, se lumineaza!
    Si parasira incaperea in zbor …Cand se trezi, printul vazu perlele ratacite in patul lui si pe podea … "Cine-o fi fost in camera mea?" se intreba ridicandu-se si ducandu-se la fereastra. Un stol de fluturi dansa in jurul palatului sau. Deschise fereastra si spuse cu voce tare:" Am ceva in piept si nu ma mai doare. Cui sa-i multumesc?" Fluturii incepura un dans nebun si formara-n zbor un cuvant:TYNNA
    Uimit de asa intamplare printul puse o a doua intrebare: "Si unde o gasesc sa-i multumesc?" Fluturii dansara din nou si formara cuvantul “INIMA”. ...."Dar inima mea este oarba, nu pot iubi acum pe nimeni, deci nimeni nu poate locui in ea!"spuse printul. Fluturii batand usor din aripi au mai format un cuvant. Mesajul era “VINDECAT”. Atunci el intreba: "Dar cum?" Si acestia formara cuvantul “IUBIRE”. Atunci printul se duse si se uita-n oglinda si se vazu cu totul transformat: ochii ii straluceau, inima-i tresarea de sub camasa iar buzele-i fierbeau. Alerga spre grajd, isi lua calul si iesi in curtea palatului intreband fluturii: "Incotro?"
    Fluturii formara in fata lui un sir si-l purtara langa un rau din padure. Descaleca si vazu langa un copac un cap de fata. Se apropie vrajit, neputandu-si lua ochii de la ea, cu inima batandu-i mai sa sara din piept. Pe buzele ei fluturele statea adormit. Se uita la ea si asa cum dormea ea cu fluturele-i pe buze, cuprins de dragoste, o saruta. In acel moment, trezit de apropierea printului, fluturele-calator a vrut sa zboare, dar nerabdarea acestuia nu i-a permis sa se indeparteze suficient, asa ca, in loc sa zboare si sa-i priveasca pe cei doi, s-a transformat in IUBIRE
.  Fata s-a trezit intr-o sarutare divina, si-a imbratisat printul si au continuat sa se sarute. Cand s-au linistit  ea intrebat:
-Unde este fluturele ce-l aveam pe buze?
    Iar raspunsul printului, si-al tuturor indragostitilor:
- Il simt in stomac de fiecare data cand ma uit la tine.

....Doar asa va fi mai bine...

Sub cerul plin de stele, stau si plang si ma gandesc din nou la tine...
      Clipele trec... zilele trec... iar tu departe esti de mine...
Stau si ma intreb... ce sa mai fac... ca sa te simt din nou aproape?...
      Oare de ce nu esti aici?... de ce nu esti in miez de noapte?...

  Inima-mi plange, inlacrimata, de dor, de dragoste, de viata...
      Alaturi de ea plang si eu, zi de zi, de dimineata...
Durerea in suflet ce o port ma face sa renunt la tine...
      Desi nu pot... desi nu vreau poate ca...
Doar asa va fi mai bine

 Cunosc o fata care plange pentru dragostea ta...
      Care vrea sa te auda si nu te aude...
Vrea sa te vada si nu te vede...
      Vrea sa te iubeasca...vrea sa te sarute...
Cauta dragostea ta si nu o gaseste, ea o sa-ti dea fericirea ce ai nevoie...
     Viseaza cu saruturile tale...
Te viseaza intre bratele ei...
     Viseaza ca tu o iubesti si, ca o imbratisezi cu pasiune...
Viseaza cu mangaierile tale si, chiar simte dragoste...
    Si eu i-am zis intr-o zi:
 -"Nu mai plange draga prietena, pentru ca nici un barbat nu merita sa plangi pentru el."
Dar ea a plans in liniste, si tu inima i-ai distrus...
    Lasa sa treaca timpul, ca intr-o zi sa reuseasca sa fie langa tine...
Daca o iubesti fa-o fericita, daca nu, departeaza-te de ea...
    Stii?...
Nimeni nu o cunoaste mai bine ca mine!...
   Vrei sa stii de ce?...
Pentru ca fata aceea sunt "EU "...

                                   

...Neliniste...

........Sunt rece din nou ...Iar sufletul imi e distrus de reprosuri si rautati.....vorbele si faptele lor cu care mi-au ravrasit sufletul si l-au secat de viata,de dorinta de a mai trai...Au distrus acea femeie simpla ce eram,care visa la fericire,"stare de spirit" cum o numea cineva....Nu am cerut mult ,vroiam doar afectiune..vroiam si eu atentie ca orice fiinta...vroiam sa simt ca sunt iubita...Dovezi de iubire care s-au dovedit a fi doar de moment sau fatada....
      Sunt doar un suflet chinuit de soarta ce am primit...am trecut prin prea multe...si incerc sa imi amintesc daca vreodata am cunoscut acel sentiment numit "fericire"..nu reusesc oricat as incerca ...nu imi amintesc decat durere,suferinta...lacrimi multe care de cele mai multe ori m-au lasat fara vlaga........

           De multe ori am incercat sa-mi dau singura putere,sa-mi spun ca sufletul meu merita linistit si ca viata e prea scurta ca sa "trec pe langa ea " fara a o "baga in seama"....De fiecare data cu ultime puteri si cu gandul la putinele persoane dragi mie,m-am ridicat si am luat-o de la capat singura, asa cum am putut..spunandu-mi ca e doar o incercare de care Dumnezeu vrea sa trec..
      Dar....am cazut din nou..si tot cad..si astfel arata viata mea...
Cad,ma ridic...ma mentin ceva timp pe o linie de plutire ca sa zic asa...si din nou cad...
 Si ma intreb in fiecare zi....oare cat voi mai rezista...de ce sunt atat de chinuita?....Parca  sunt blestemata de iubire!!

 .......Astazi m-am uitat într-o oglindă „adevărată”.........
Am vazut o femeie, incercand sa zambeasca, cu ochi tristi dar senini si frumosi. Am recunoscut-o cu greu, dar mi-am amitit totul despre ea, Si m-am bucurat să o regăsesc după mult, foarte mult timp. Am vazut dincolo de ochi, că sufletul i-a ramas acelasi...chiar daca soarta i-a pus piedici mai tot timpul..    Am întins mâna, am atins-o, era reala, vie...Este femeia care stie ce înseamna viata cu toate culorile ei..., cu boală,durere,neliniste, sărăcie,lacrimi, violentă, alcoolism,  muncă, învătătură, zâmbet, frumos, iubire, dăruire, succes... Este femeia care nu stie sa înoate,careia ii este frica sa "invete" sa inoate...care era sa se inece de multe ori.... dar stie cum să facă sa nu se scufunde niciodata si să revină la suprafată chiar si cu un zambet trist pe fata...
       Este femeia care i-ar da dusmanului pâine si lapte si o parte din ea, este femeia care nu se opreste decât uneori, trage aer în piept si merge mai departe cu acelasi elan... Este femeia care m-a interesat cel mai putin în viata aceasta, femeia care „trebuie să fie” oriunde, oricând, oricum, oricât...

                     
                  Femeia care a ajuns să găsească frumusetea absolută în simplitate si fericirea în ochii si zambetele celor cateva persoane dragi ei..., femeie nenteleasă nici de ea uneori...cea care  deseori este acuzata ca "e incapatanata si gandeste mai  mult decat ar trebui,ca vorbeste mult si ar mai trebui sa taca" ....
       Privind acea femeie trista din oglinda..mi-am amintit cate rautati a putut accepta de la viata..de cate ori a fost "imbrancita" la pamant fara mila si totusi a avut puterea sa se ridice de jos si sa mearga mai departe...Dar acum,si eu ma simt vinovata..Îmi amintesc de câte ori am trecut nepăsătoare, prea grabită să îi dau importantă, prea ocupată să îi ofer sentimente si sa am grija de ea...  Mi-am dat seama pentru prima dată că dacă as iubi-o macar atât cât îsi iubeste ea dusmanii ar fi minunat, dar cred acum, că merită tot respectul si dragostea mea, acum cât încă e vie, cât o am atât de aproape...
       Este femeia care m-a ajutat să fiu ceea ce sunt azi...Pentru ea, anul asta ce a inceput ofer tot ceea ce am...  si poate că după atatia  ani de ignorare, voi reusi să recuperez timpul pierdut... Voi asculta, voi ocroti, voi răsfata, voi respecta si voi iubi FEMEIA... DIN MINE...

Sa nu ma intrebi iubitul meu...
In lipsa ta daca mi-e greu
Sa nu ma-ntrebi daca iubesc
Sa nu ma-ntrebi daca traiesc,
Sa nu ma-ntrebi daca mi-e dor
Sa nu ma-ntrebi de vreau sa mor
Sa nu ma-ntrebi daca mai pling,
Sa nu ma-ntrebi ce am in gand
Sa nu ma-ntrebi ce-i frumusetea
               Si suferinta si tristetea.
               Sa nu ma-ntrebi ce-i fericirea,
               Nici daca am cunoscut iubirea,
               Sa nu ma-ntrebi daca zambesc,
               In jur de pot sa mai privesc,
               Sa nu ma-ntrebi daca ma doare,
              Nici daca vad pe cer ca-i soare,
              FARA SA MA INTREBI AM SATI RASPUND:
Frumosul meu cu suflet bland,
La orce-ai vrut sau vrei sa stii,
Raspunsuri,inger, vei primi,
In lipsa ta mi-e greu iubire,
Iubesc,traiesc in amintire,
De chipul tau imi este dor,
Eu fara tine vreau sa....mor,
In noapte lacrima-mi ascund,
De dragul tau iubire pling,
Cu tine-n gand adorm cu greu,
In vis apari mereu mereu.

                                   
             Cei frumusetea?chipul tau,
             Cei suferinta?dorul meu,
             Cei tristetea?viata mea,
             De-ar fi s-o pierd nu mi-ar pasa,
             Ca am putut sa te cunosc,
             Sa te ating suflet frumos,
             Si am putut sa-ti simt iubirea,
             Si am aflat ce-i fericirea.
Daca zimbesc o fac prin lacrimi,
Daca privesc nu-s ochii mei,
Ca nu mai am lumina inger,
De cand te-ai departat de ei,
Nu stiu,nu vad daca e soare,
Nimic acum nu are rost,
Secunda fara tine doare,
A fost frumos,frumos...... a fost
 Si vreau de s-ar putea..sa tot mai fie!!!!

Dor de tine..

...........Mi-e dor de tine.....

                                                      

Cum pot duce dorul noptilor fara stele.....cum pot duce dorul diminetilor frumoase...Sa nu fiu cu tine,Sfinte Doamne cine ma raneste?..

Mi-e dor de tine...cand merg,cand rad,cand plang...Cand soarele straluceste..cand este foarte frig.....Pentru ca te simt ca pe ceva ce face parte din mine...

Mi-e dor de tine...cum pomilor le e dor de toamna....in acele nopti in care nu pot adormi...

Nu iti poti imagina iubitule..cat imi lipsesti..

Mi-e dor de tine..in fiecare clipa in care ma simt simgura.

.In fiecare moment ce-l traiesc zilnic...sunt muribunda iubitule....pt ca-mi lipsesti..

Mi-e dor de tine..cand aurora incepe sa se coloreze..Cu calitatile tale,cu toate defectele..

Pentru tot ce tu vrei si......nu stiu...

Dar mi-e dor de tine...............................................................

Vise pierdute..

       Durerea ce-o simt acum ma sufoca si-mi ineaca lacrimile intr-un strigat surd pe care doar eu il aud, nu ma lasa sa rad, nu ma lasa sa plang! Durerea... nimeni real, nimeni in vise, nimeni, nimic...


Incerc doar sa spun, incerc doar sa simt.
      Te vei opri sa auzi strigatul meu? Te vei opri sa simti durerea mea? Te vei opri sa-mi saruti lacrimile?.....Nu! Nu ai timp! Nu ai timp sa vezi, sa auzi, sa simti! Cui ii pasa cand vorbesc, cand simt, cand spun? Cine vrea sa-mi spuna? Cine vrea sa ma faca sa inteleg de ce? Nimanui nu-i pasa, nimeni nu vede!

                                                                 
     Timpul nu ne lasa! Cine ii va spune, cand va obosi? Cine ii va spune cand? Cine te va asculta acum? Ai inventat cuvinte amagitoare! Cuvinte ce le spuneai si alteia!

   Cum e cand iubesti pe cineva care te-a ranit atat de tare si totusi tine in  mainile lui inima ta? Nu pot scapa, ii dau mai mult decat merita! Cum sa gasesc puterea sa-i zic „adio“? 


     E greu... e greu... atat de greu... De ce nu pot uita, nu stiu, de ce? De ce a trebuit sa te cunosc, de ce a trebuit sa stralucesti si dupa aceea sa-ti pierzi stralucirea?. Ma cunosti mai bine ca  nimeni... Cerul plange la fel ca mine, doar speranta, ea mai palpaie.

    Suferinta pentru tine ma macina! De ce durerea e insuportabila uneori? As vrea sa fie atat de simplu! De ce ma sufoc in spatii largi, de ce a trebuit sa te cunosc? De ce iubirea  e incurabila? De ce mi-e imposibil sa te uit?

                                  

Iubesc..

   Iubesc ce vad si ce ascunzi,iubesc ce arati si insinuezi...iubesc ce esti sau imi imaginez..te iubesc ca-mi esti strain si esti a meu...iubesc ce daruiesti si ce ascunzi,iubesc raspunsurile si intrebarile tale...iubesc indoielile tale dar si siguranta...te iubesc cand vorbesti dar si cand taci..iubesc amintirile tale dar si uitarile...iti iubesc mirosul,aroma..te iubesc cand imi esti aproape dar si la distanta

                                                 
..      Iubesc ce iubesti si tu..te iubesc si daca nu as avea voie sa te iubesc..stiu ca te-as iubi oricum la fel..te iubesc pt ati da ce e al meu..te iubesc cu orgoliul tau,..pt ca m-am nascut pt a te iubi...Iubesc ce esti si ce poti..iubesc ce afirmi si ce negi.

                                  

     .Iubesc ce zici si ce gandesti..iubesc cat masori si cat cantaresti..iti iubesc bucuria si tristetea..te iubesc trup si suflet....te iubesc in crizele tale si cand esti calm...iubesc ce ceri si ce daruiesti..iti iubesc mangaierile..te iubesc pe moment si pt totdeauna..Te iubesc in raiul tau si in infernul tau......TE IUBESC..

..Unde sunt..

    Unde sunt eu?...De azi sa nu-mi mai spui iubire..lasa-ma sa fiu ce ai vrut..o simpla amintire din trecut....Eu am sa-mi vad de drum,si tu la fel vei face...Tu lasa-ma dute,privirea nu-ti intoarce..N-ai sa ma mai vezi,n-am sa te mai vad...N-am sa te mai aud,n-ai sa ma mai auzi...dar....Ma vei simti cand te sarut cu lacrimile cerului..cu ploaia...te mangai cu razele soarelui....Te imbratisez cu adierea vantului..si-apoi... am sa dispar ca o umbra in adancul sufletului tau....

 Si n-ai sa ma gasesti,caci voi fi apus de mult..lasandu-te sa iti gasesti linistea de care ai atata nevoie!...Imi voi lua sufletul de mana ai ma intorc in coltul meu de lume...caci nu mai stiu daca zbor...sau am cazut in genunchi...Daca sunt pe pamant sau merg pe ape..Nu stiu..nimic nu mai stiu....Inchisi sau deschisi,ochii imi plutesc intr-o mare de lacrimi..intrebandu-ma incontinuu....UNDE SUNT EU??

...Dor de el...

Nu a putut inima sa uite acei ochisori tristi si visatori pe care ii iubeam...I-am lasat pt a cuceri o iluzie si le-am pierdut urma..dar acum stiu ca el e tot ce am cautat..si acum ma aflu aici cautandu-l din nou,el nu mai e s-a dus...daca il vezi te rog sa ii amintesti ca eu intotdeauna l-am adorat si ca niciodata nu-l voi uita,ca viata mea e un desert si  ca voi muri de dor....M-ai spune-i si asta:ca doar langa el pot respira..nu e sclipire in stele,nici soarele nu ma mai incalzeste si sunt foarte singura aici...nu stiu unde a plecat..te rog spune-i tu....

 Au fost multe clipe in care l-am iubit..mai simt ale lui atingeri tandre,si parfumul lui in pielea mea...noapte de noapte l-am imbratisat langa mine,l-am acoperit de saruturi printre mii de de mangaieri ce l-au purtat spre nebunie...Si astazi sunt aici, cautandu-l din nou...el nu mai e,s-a dus...Daca il vezi sa ii amintesti,ca eu iuntotdeauna l-am adorat..ca niciodata nu am sa-l uit....Ca viata mea e un desert ..si ca voi muri de dor...Te rog spune-i tu..spune-i tu asta!..

.....E ora 00..fix...si ochisorii mei incep sa oboseasca...Sa fie din cauza cititului,sau a veiozei,(pt ca imi place sa fie lumna difuza cand stau seara la calculator)....sau poate din cauza ca durerea sufleteasca incepe sa imi afecteze din ce in ce mai mult corpul,devenind o durere fizica..nu stiu si nu prea mai imi pasa....In seara asta am "rasfoit" pe youtube mai multe melodii dragi mie pe care le-am ascultat si parca...atunci cand le ascult,imi linistesc sufletul chinuit ...De ce trebuie sa fie asa?...De ce am ajuns sa imi gasesc alinarea doar in lacrimi si melodiile ce le ascult uneori?..De ce ma simt atat de singura?......De multe ori ma intreb de ce m-am schimbat atat de mult..si de ce nu mai pot fi cea care eram inainte...de ce nu ma pot ridica din groapa in care am cazut?...De ce...de ce...e o intrebare de care "ma impiedic" zilnic..si totusi atat de multe......In fine,asta e una din starile mele cu care sunt obisnuita ..tristetea a pus de mult stapanire pe sufletul meu...si iar apare intrebarea "DE CE?"....ai cu ce drept EA,TRISTETEA...nu imi mai da pace...
         Offf..sentimente ce ma chinuie...uneori prea multe si greu de suportat...Dar acum in mintea mea a aparut un gand,un inger...ingerul meu pt tine...

  Iţi trimit un înger...pentru fiecare furtună din sufletul tău, ca să îţi aducă un curcubeu de lumină...
    Îţi trimit un înger ...pentru fiecare lacrimă din inima ta, ca să îţi aducă un zâmbet de bucurie...
Îţi trimit un înger...pentru fiecare oftat din fiinţa ta, ca să îţi aducă un cântec dulce...
    Îti trimit un înger...pentru fiecare nor din viaţa ta, ca să îţi arate că dincolo de nori e un cer plin de stele...
Îţi trimit un înger cu o rază de soare pentru a-ţi ţine cald pentru toate momentele în care nu sunt lângă tine...
    Îţi trimit un înger cu o rază de lună pentru toate nopţile în care te simţi trist şi abandonat...
Îţi trimit îngerul meu...Îngerul Iubirii ca să îţi soptească în fiecare moment cât de mult eşti iubit...

Pentru ca te iubesc...

Pt toate acele momente in care mi-ai fost alaturi...

Pt intregul adevar pe care m-ai facut sa-l vad.....pt toata bucuria ce mi-ai aduso in viata....  

Pt orice greseala pe care tu ai indreptat-o...Pt fiecare vis pe care l-ai tranformat in realitate..  

Pt toata iubirea ce am gasit in tine....Voi fi pt totdeauna recunoscatoare,iubitule...

Tu ai fost cel ce m-a sustinut,care nu m-a lasat niciodata sa cad.....

Tu esti singurul ,care a vazut in mine totul.....tu ai fost puterea mea cand eu am fost slaba....

Tu ai fost vocea mea cand eu nu am putut vorbi...

Tu ai fost ochii mei cand eu nu am putut vedea...ai vazut ceea ce era mai bun in mine....

M-ai ridicat atunci cand nu ma puteam ridica..mi-ai dat credinta pt ca tu credeai...

Sunt tot ceea ce sunt...pt ca m-ai iubit....

Mi-ai dat aripi si m-ai facut sa zbor...mi-ai atins mana si am putut atinge cerul...

Mi-am pierdut credinta si tu mi-ai dat-o inapoi...

Mi-ai spus ca nici o stea nu e imposibil de atins..ai stat langa mine si eu am ramas in picioare...

Am avut dragostea ta....am avut-o toata....

Sunt recunoscatoare pt fiecare zi pe care mi-ai dat-o...

Poate ca nu stiu prea multe,......dar stiu atat.,ca asta e adevarul....

Am fost binecuvantata ca am fost iubita de tine...

Sunt tot ceea ce sunt..pt ca m-ai iubit....ai fost intotdeauna acolo pt mine....

Vantul tandru care m-a purtat,ca o lumina stralucitoare in intuneric...e dragostea ta in viata mea..

Tu mi-ai fost inspiratie..printre toate minciunile ,tu ai fost adevarul....

Lumea mea e un loc mai bun, datorita tie..

     O melodie ce intotdeauna mi-a placut..o melodie ce intotdeauna mi-a adus lacrimi pe obrajori....melodia ce imi aduce aminte de fiecare data cand o ascult ca la un moment dat am facut "o schimbare" in viata mea.......Vreau sa o ascultati si voi cei ce veti intra pe blogul meu chiar daca sunt la inceput si nu prea stiu eu cum sta treaba pe aici...stiu ca o sa va placa...

          Se zice ca o lacrima este egalul unui sentiment pur si adevarat, iar suma lacrimilor varsate inseamna dragoste adevarata. Nu oricine are curaj sa planga, nu oricine are curaj sa priveasca singur rasaritul cu gandul la persoana iubita, nu oricine stie sa iubeasca si nu oricine stie sa accepte dragostea primita. Nu iti trebuie talent sa detii aceste calitati si nici noroc, trebuie sa ai acel ceva in tine, acel ceva ce te face sa simti sentimentul la maxim. Unei frunze, ii ia un timp sa isi schimbe culoarea, de la verde la acel portocaliu superb ori caramiziu, pe care majoritatea il adora in zilele frumoase de toamna. Sufletul unui om, este asemenea unei frunze, ii trebuie un timp sa se coaca, sa se formeze si sa ofere aceea dragoste pura; si o face datorita soarelui stralucitor din viata fiecaruia. Faptul ca frunzele sunt de mai multe tipuri, arata ca si sufletele oamenilor sunt diferite, unele ofera dragoste mai repede, altele mai greu, depinde de stralucirea soarelui. Timpul este liberul arbitru din viata noastra, el ne ofera sansa sa iubim, sa fim iubiti, sa oferim blandete sa ne bucuram de misterul dragostei. Probabil ca daca timpul nu ne-ar provoca, totul ar fi simplu si fara rost. Viata ar fi plictisitoare fara provocari. Multi dintre noi am iubit, iubim, sau vom iubi. Nimeni nu scapa. Nimeni nu fuge din calea dragostei. Timpul nu te lasa sa parasesti aceasta lume fara sa versi o lacrima din dragoste.................Lacrimile sunt perlele unui suflet sensibil. iubitor, rabdator.....dar putini stiu sa le aprecieze adevarata valoare.....si uneori nici nu este nevoie....      De cele mai multe ori ma gandesc ca lacrimile sunt tot ceea ce mai am..tot ce mai pot oferi...ele     sunt singurele care ma insotesc cu adevarat in lumea cruda in care traiesc .....imi sunt alaturi atunci  cand sufletul imi este prea incarcat de suferinta si durere si ma ajuta sa ma descarc pe moment si sa fiu mai puternica pt o noua "runda" cu viata.......Oricum ar fi..LACRIMILE SUNT INESTIMABILE

Trairi..

       Candva...Am tipat si am sarit in sus de fericire...Am trait din dragoste...Am iertat greseli de neiertat...!Am facut multe lucruri din impuls...Am fost deceptionata de persoane care credeam ca nu vor face asta niciodata!Am luat in brate pentru a proteja...Am zambit atunci cand inima imi plangea...Am facut juraminte eterne...Am plans ascultand muzica si privind fotografii...Am dat telefoane doar pentru a asculta o voce...Am fost indragostita de un suras...Am furat sarutari...Am confundat sentimente...S-a intamplat sa gresesc drumul dar am mers mai departe...Am incercat sa uit anumite persoane si am descoperit ca e foarte greu sa uiti...M-am simtit singura intre o mie de persoane doar pentru ca imi lipsea o singura persoana.....Am tremurat de nervi... Am tipat de... fericire...Am fost indragostita crezand ca va fi pentru totdeauna...!Nimeni nu ma cunoaste cu adevarat. Tot ce stiti sunt doar aparentele. Cand rad nu inseamna si ca mi-e bine..dar atunci cand plang.. inseamna ca imi este foarte rau. Daca sunt zile cand ma prefac ca nu vad minciunile si rautatile..si cred anumite cuvinte..o fac ori din dragoste ori din indiferenta. Chiar daca ma intorc intr-un anumit loc sau la o anumita persoana..cu siguranta am ceva de castigat si in plus am motivele mele pentru care fac asta. Au fost momente cand am plans..cand m-am simtit a nimanui...dar mi-am dat seama ca nu trebuie sa regret nimic.ca nimeni nu iumi merita lacrimile. Esecurile ne si coboara dar ne si ridica,depinde de cat de puternici suntem si de vointa noastra de a lupta cu destinul. Indiferent cat de rau s-ar comporta si cat de reci ar fi anumite persoane..eu raman aceeasi.... Asa e firea mea.asta mi-e caracterul. Viata merge inainte si eu la fel.Si inca ceva..un om nu se schimba niciodata.Doar isi dezvolta anumite calitati sau defecte care le avea inainte

  Ma simt o corabie ratacita in larg plutind pe valurile vietii si fiecare val se izbeste cu putere de malurile sufletului meu,as vrea sa ancorez intr-un loc unde vorbele nu dor ,oamenii nu mint , un loc unde sufletele sunt libere sa zboare sa simta lumina si mangaiere ...Dar oare locul acesta exista? Poate ca da dar nu l-am gasit eu inca si-am obosit sa tot caut , sa ma lovesc mereu de aceleasi iceberguri ce mi-au zdrelit sufletul putin cate putin , simt cum usor ma duc la fund si ma inec in marea lacrimilor mele, in gustul lor amar ... Inchid ochii si ma visez pasare hoinara zburand prin destin,stapana peste uitare,taceri si nelinisti, caut tinutul de pace al iubirii,undeva trebuie sa existe si cand il voi gasi imi voi odihni sufletul pe flori de curcubeu , pe flori de speranta cu gandul ca intr-o zi voi invata sa pierd oameni ,sa uit oameni, voi invata sa nu imi mai spanzur visele cu lanturi de iluzii , sa nu mai fac risipa de lacrimi pentru orice vorba aruncata la intamplare , sa iau oamenii asa cum sunt ,fara a ma chinui in zadar sa ii inteleg, poate voi invata sa fiu un pic egoista ,sa imi pastrez si pentru mine o farama din sufletul meu, sa nu il mai pun in palma oricui,intr-o zi poate voi invata sa cant,sa zbor fara sa am nevoie de doua brate care sa ma imbratiseze ,sa imi dea aripi, poate intr-o zi voi invata sa zambesc ,dar...poate ...intr-o zi....!!!!!!!!!

Doar eu...

     Eu azi imi apartin doar mie, din praf si cioburi ma adun ...Si de va fi din nou ,candva o ratacire, iar sufletul in doua se va rupe  ...Adun cu mana tremuranda, ce-a mai ramas din tot ce-am fost....  Cu frica amintirile le vantur  si risipita  ma gasesc.. am rupt din mine ce n-am dat vreodata, nici unui om,nici unui vis... Iar azi privesc de jos cutremurata, la ce am fost,la ce am mai ramas. ...Nici om,nici gand ,nici vorba ce alina, nu ar putea lipi la loc fragmente  din ce a fost odata un suflet plin de viata ...Iar azi,.doar umbra fara rost..... De ar putea minunea sa existe si sa aduni o umbra intr-un trup, sa o imbraci cu straie de femeie, s-o mangai,s-o-ncalzesti cu vorbe dulci  gandind ca poate tu... detii formula ce umbra si cu trupul sa le-mbini, zadarnica iluzie iti faci dintr-un cuvant.... Nu am crezut in semne, nu m-am pierdut in vis, n-am vrut sa las pe nimeni, sa-mi vada ceata-n trup. Dar....m-a atins o raza... m-a incalzit un timp, facandu-ma sa lepad al mintii mele scut... sa calc printre iluzii un suflet trist si plin.... de amintiri desarte,.de ganduri,.impliniri... Sa-l fac uitat acolo si prada sa il las In ghearele minciunii.. Sa uit ca m-am jurat ca veci de veci...iluzie-omeneasca sa nu il mai atinga! Sa stea inchis si surd dar...clipa ratacita ce a ajuns la el a stins orice vointa si-a izbucnit precum o raza, prin ochi de intuneric facand sa para viata ...iluzie din nou! Eu azi imi apartin doar mie, din praf si cioburi ma adun cu lacrimi reci si uscate... Lipesc doar umbre,gand,tacere... si las deoparte amintiri...